Psihoterapie de cuplu

Fiecare cuplu are istoria sa dar şi anumite faze de formare, dezvoltare, destrămare. În fiecare din aceste faze, partenerii trec prin diverse crize personale care se răsfrâng asupra dinamicii de cuplu. Există câteva stadii, câteva acte într-o dramă plină de tensiuni, de fericire şi nefericire, de speranţe şi dezamăgiri, cu alte cuvinte, relaţia maritală este viaţa însăşi şi deci inevitabil legată de conflicte, tensiuni, crize şi neînţelegeri. Fiecare etapă de viaţă, şi prin urmare şi de căsnicie, prezintă condiţii externe şi interne la care adaptarea este dificilă. Dacă pentru unii aceste crize sunt evenimente îmbogăţitoare, pentru alţii sunt copleşitoare.

Pentru a înţelege relaţia maritală este important să recunoaştem fiecare fază de dezvoltare, cu crizele ei tipice, normale. Mai mult decât atât, în aceste frământări pentru găsirea soluţiilor adecvate se menţine vie relaţia maritală.

Căsnicia impune curajul de a accepta creşterea reală, schimbarea şi riscarea propriei libertăţi. Cuplurile ar trebui să fie dispuse să se expună crizelor într-un mod adevărat. Crizele maritale nu sunt ele însele simptome patologice. Fenomenele patologice ale căsniciei apar din evitarea crizelor normale şi inevitabile ale dezvoltării.
Într-un cuplu se desfăşoară un joc problematic între parteneri în care aceştia sunt captivi unul faţă de celălalt prin conflictele lor respective, mutuale nerezolvate, care sunt puse în act în mod iraţional.
O relaţie de cuplu intensă determină o modificare substanţială a personalităţilor ambilor parteneri. Poate produce chiar personalităţi rigide în raport cu interacţiunea lor. Cu alte cuvinte, o personalitate care este produsul relaţiei de cuplu şi al influenţei partenerului va diferi uneori de acea personalitate dinafara relaţiei de cuplu. Personalităţile interacţionare sunt interdependente şi se definesc prin influenţa reciprocă pe care o au una asupra celeilalte.

Unele tulburări de relaţie pot juca un rol important nu numai în declanşarea, ci şi în recidivele unor stări depresive, în tulburările psihosomatice, tulburări de adaptare, tulburări de dinamică sexuală.

 

Întrebarea de baza la care trebuie să răspundă un cuplu care doreşte o întâlnire cu un specialist este: „Dorim noi doi să intrăm într-un proces de consiliere/terapie pentru a ajunge la o mai bună înţelegere a dificultăţilor cuplului în traiul împreună? Suntem pregătiţi pentru a învăţa ceva din criza actuală?”
Este important să distingem ceea ce ar fi de dorit şi ideal (scop ideal) de ceea ce este efectiv posibil (scop realist). Terapia conjugală se adaptează nevoilor cuplului, stadiului său de dezvoltare şi posibilităţilor sale.

Viaţa de cuplu presupune conflicte. Cuplul sănătos nu este cel în care nu există ceartă, diferenţe, nepotrivire ci acela în care acestea se pot exprima şi negocia.

Dar cum le exprimăm?
Imaginea ideală a cuplului care discută civilizat, fiecare ascultând părerea celuilalt chiar dacă nu o împărtăşeşte, rămâne un ideal romantic – o utopie. Uneori frustrarea e prea mare, cuvintele devin arme şi privirile exprimă furtuna din interior.
Dar copiii? Ce simt ei ca martori la o descărcare necontrolată de emoţii, cuvinte şi uneori gesturi?
În primul rând o frică nedesluşită în legătură cu ceva care le ameninţa siguranţa, stabilitatea şi despre care nu îşi pot spune „o să treacă”. În încercarea de a-şi explica scena şi de a nu-şi învinovăţi părinţii (copiii sunt cele mai loiale fiinţe) vor putea ajunge la concluzia că vina le aparţine chiar dacă nu ştiu ce au făcut.

Ce e de făcut?
1. E normal să vă certaţi, însa e anormal să o faceţi frecvent cu copiii de faţă.
2. Explicaţi copilului că părinţii au uneori neînţelegeri, că fac tot posibilul ca să le rezolve între ei şi că vina nu îi aparţine.
3. Nu daţi vina unul pe altul luând copilul ca aliat! Este cea mai chinuitoare postură în care îl puteţi pune. El vă iubeşte pe amândoi şi fără voia lui, se va simţi un trădător!
4. Dacă emoţiile devin de necontrolat şi se transformă în jigniri, e de preferat să cădeţi de acord că nu veţi mai avea discuţia acum. Un alt moment poate fi mai potrivit, când amândoi veţi fi mai calmi.
5. Dacă certurile devin un mod de viaţă, consultaţi un psihoterapeut – puteţi descoperi şi un alt fel de a comunica!

+ Terapia de cuplu

Pentru a înţelege relaţia maritală este important să recunoaştem fiecare fază de dezvoltare, cu crizele ei tipice, normale. Mai mult decât atât, în aceste frământări pentru găsirea soluţiilor adecvate se menţine vie relaţia maritală.

Căsnicia impune curajul de a accepta creşterea reală, schimbarea şi riscarea propriei libertăţi. Cuplurile ar trebui să fie dispuse să se expună crizelor într-un mod adevărat. Crizele maritale nu sunt ele însele simptome patologice. Fenomenele patologice ale căsniciei apar din evitarea crizelor normale şi inevitabile ale dezvoltării.
Într-un cuplu se desfăşoară un joc problematic între parteneri în care aceştia sunt captivi unul faţă de celălalt prin conflictele lor respective, mutuale nerezolvate, care sunt puse în act în mod iraţional.
O relaţie de cuplu intensă determină o modificare substanţială a personalităţilor ambilor parteneri. Poate produce chiar personalităţi rigide în raport cu interacţiunea lor. Cu alte cuvinte, o personalitate care este produsul relaţiei de cuplu şi al influenţei partenerului va diferi uneori de acea personalitate dinafara relaţiei de cuplu. Personalităţile interacţionare sunt interdependente şi se definesc prin influenţa reciprocă pe care o au una asupra celeilalte.

Unele tulburări de relaţie pot juca un rol important nu numai în declanşarea, ci şi în recidivele unor stări depresive, în tulburările psihosomatice, tulburări de adaptare, tulburări de dinamică sexuală.

 

Întrebarea de baza la care trebuie să răspundă un cuplu care doreşte o întâlnire cu un specialist este: „Dorim noi doi să intrăm într-un proces de consiliere/terapie pentru a ajunge la o mai bună înţelegere a dificultăţilor cuplului în traiul împreună? Suntem pregătiţi pentru a învăţa ceva din criza actuală?”
Este important să distingem ceea ce ar fi de dorit şi ideal (scop ideal) de ceea ce este efectiv posibil (scop realist). Terapia conjugală se adaptează nevoilor cuplului, stadiului său de dezvoltare şi posibilităţilor sale.

+ Terapia de cuplu pentru familii cu copii

Viaţa de cuplu presupune conflicte. Cuplul sănătos nu este cel în care nu există ceartă, diferenţe, nepotrivire ci acela în care acestea se pot exprima şi negocia.

Dar cum le exprimăm?
Imaginea ideală a cuplului care discută civilizat, fiecare ascultând părerea celuilalt chiar dacă nu o împărtăşeşte, rămâne un ideal romantic – o utopie. Uneori frustrarea e prea mare, cuvintele devin arme şi privirile exprimă furtuna din interior.
Dar copiii? Ce simt ei ca martori la o descărcare necontrolată de emoţii, cuvinte şi uneori gesturi?
În primul rând o frică nedesluşită în legătură cu ceva care le ameninţa siguranţa, stabilitatea şi despre care nu îşi pot spune „o să treacă”. În încercarea de a-şi explica scena şi de a nu-şi învinovăţi părinţii (copiii sunt cele mai loiale fiinţe) vor putea ajunge la concluzia că vina le aparţine chiar dacă nu ştiu ce au făcut.

Ce e de făcut?
1. E normal să vă certaţi, însa e anormal să o faceţi frecvent cu copiii de faţă.
2. Explicaţi copilului că părinţii au uneori neînţelegeri, că fac tot posibilul ca să le rezolve între ei şi că vina nu îi aparţine.
3. Nu daţi vina unul pe altul luând copilul ca aliat! Este cea mai chinuitoare postură în care îl puteţi pune. El vă iubeşte pe amândoi şi fără voia lui, se va simţi un trădător!
4. Dacă emoţiile devin de necontrolat şi se transformă în jigniri, e de preferat să cădeţi de acord că nu veţi mai avea discuţia acum. Un alt moment poate fi mai potrivit, când amândoi veţi fi mai calmi.
5. Dacă certurile devin un mod de viaţă, consultaţi un psihoterapeut – puteţi descoperi şi un alt fel de a comunica!

Ultimele Noutati

Dezvoltare Personala

Trecerea de la Perfectiune la Naturalete

  • 13 feb., 19
  • 0 comment
Sunt perioade in vietile noastre in care suntem ferm convinsi ca este admirabil daca suntem perfecti. Facem eforturi deosebite pentru ...
terapie adolescenti

Adolescenţa – cum să înţelegem schimbările fireşti

  • 20 dec., 18
  • 0 comment
Atunci când întrebi părinţi cu experienţă despre perioadele cele mai complicate cu copiii lor, deşi pare incredibil pentru tinerii părinţi ...

Reîntoarcerea la job după concediu de creştere a copilului – ghid de supravieţuire

  • 11 nov., 18
  • 0 comment
Perioada reîntoarcerii la birou generează multe gânduri, trăiri, sentimente, contradictorii. Agonie şi extaz. Te bucuri să revii la vechea ta ...
Îmbunătățește-ți viața

Programează-te la o întâlnire consultativă

Programează-te