Pentru a înţelege relaţia maritală este important să recunoaştem fiecare fază de dezvoltare, cu crizele ei tipice, normale. Mai mult decât atât, în aceste frământări pentru găsirea soluţiilor adecvate se menţine vie relaţia maritală.
Căsnicia impune curajul de a accepta creşterea reală, schimbarea şi riscarea propriei libertăţi. Cuplurile ar trebui să fie dispuse să se expună crizelor într-un mod adevărat. Crizele maritale nu sunt ele însele simptome patologice. Fenomenele patologice ale căsniciei apar din evitarea crizelor normale şi inevitabile ale dezvoltării.
Într-un cuplu se desfăşoară un joc problematic între parteneri în care aceştia sunt captivi unul faţă de celălalt prin conflictele lor respective, mutuale nerezolvate, care sunt puse în act în mod iraţional.
O relaţie de cuplu intensă determină o modificare substanţială a personalităţilor ambilor parteneri. Poate produce chiar personalităţi rigide în raport cu interacţiunea lor. Cu alte cuvinte, o personalitate care este produsul relaţiei de cuplu şi al influenţei partenerului va diferi uneori de acea personalitate dinafara relaţiei de cuplu. Personalităţile interacţionare sunt interdependente şi se definesc prin influenţa reciprocă pe care o au una asupra celeilalte.
Unele tulburări de relaţie pot juca un rol important nu numai în declanşarea, ci şi în recidivele unor stări depresive, în tulburările psihosomatice, tulburări de adaptare, tulburări de dinamică sexuală.
Întrebarea de baza la care trebuie să răspundă un cuplu care doreşte o întâlnire cu un specialist este: „Dorim noi doi să intrăm într-un proces de consiliere/terapie pentru a ajunge la o mai bună înţelegere a dificultăţilor cuplului în traiul împreună? Suntem pregătiţi pentru a învăţa ceva din criza actuală?”
Este important să distingem ceea ce ar fi de dorit şi ideal (scop ideal) de ceea ce este efectiv posibil (scop realist). Terapia conjugală se adaptează nevoilor cuplului, stadiului său de dezvoltare şi posibilităţilor sale.
