Tu când ai făcut ultima dată un compromis?

Cine susține că nu a făcut niciodată un compromis, minte. Sau nu vrea să îl/le recunoască. Pesemne că așa se simte mai puțin vinovat, mai puțin rușinat, mai puțin nemulțumit de sine. Mie una îmi este mai ușor să enumăr situațiile în care am refuzat să consimt la un compromis decâtcele în care am acceptat. Pentru că cele dintâi sunt mai puține.

O legendă urbană spune că cele mai multe și mai periculoase compromisuri le facem din dragoste. Ei bine, exact în asta nu am făcut, chit că a trebuit apoi, ani la rând, să îmi mușc buzele, să îmi frâng mâinile, să îmi șterg lacrimile și să încerc să îngrop regretele. Îl iubeam și m-a înșelat. L-am prins. L-am văzut fâstâcindu-se și l-am ascultat bâlbâindu-se. I-am dat dreptul la autoapărare. Mi-a plăcut să îl vad cum caută scăpare ca un cobai captiv într-un acvariu de laborator. O mai spun o dată: îl iubeam! A crezut că dacă îl ascult fără să țip, chiar fără să vorbesc, poate face un târg cu mine. “Acum ești nervoasă și ai dreptate. Să lăsăm să treacă 2-3 zile, să te calmezi, și să vorbim. Putem trece împreună peste asta.” Serios?! Nu, peste așa ceva nu voi putea trece niciodată. Din dragoste nu fac compromisuri, pentru că aș deschide CutiaPandorei. În ziua aceea s-a încheiat totul, definitiv. Deși îl iubeam.

Foarte mulți ani am lucrat într-un loc în care primeam unsalariu decent pentru acea perioadă, dar în care începuse să devină obligatoriu să cred în lucruri în care de fapt nu cred. Să îmi placă oameni și ideologii care nu îmi plac. Să nu văd greșeli și abuzuri pe care le vedeamfoarte bine. Să aplaud “spectacole” grotești de la care aș fi ieșit de fapt din sală. Ovreme am îndurat, înghițit, suportat. Când mi s-a cerut ca pentru toate astea să mai și… mulțumesc, am tras cortina. Am plecat. Fără să am unde. Nouă luni nu am avut servici, dar am avut motiv caîn fiercare dimineață să mă trezesc foarte mândră de mine. Au trecutde-atunci puțin peste șase ani, suficient timp ca să uit gustul dulce-acrișor a ceea ce a fost o victorie personală. Acum, din pacate, de un an și ceva fac zilnic compromisuri. Iar diminețile mele nu mai sunt limpezi fiindcă îmi lipsește motivul de afi mândră de mine.